George Haber

De nationalitate romana, evreu de origine si american prin alegere. Este cred, fascinant sa apartii si sa intelegi trei culturi si societati diferite. Cat de apropiat esti de fiecare dintre ele, in ce fel au contribuit la personalitatea ta de astazi? Care dintre ele te “revendica”, pe care ai tendinta sa o alegi?

[George Haber]
E greu de raspuns, parintii mei erau evrei, asadar sunt evreu prin nastere, dar crescind la Oradea de fapt acasa vorbeam ungureste si romaneste. Traind in Romania, unde in scoala se invata in limba romana, pentru mine multi-nationalitatea sau multi-etnicitatea sunt parametri absolut normali si naturali, nu deriva din acest lucru nimic iesit din comun sau problematic, dimpotriva, cred ca este un asset extraordinar. Sa ai zicale sau ‘sayings’ specifice fiecarei culturi, sa stii zicalele specifice romanesti, evreiesti si unguresti si toate zicalele de la Badea Ion si Unchiu’ Ion si Batranu’ John, constati ca au foarte multa inteligenta care te-ajuta in viata.

Pentru mine faptul ca m-am nascut evreu, am crescut in Romania printre ganduri si limbi diferite si alte natiuni conlocuitoare este o forta extraordinara, mi-a folosit foarte mult in peregrinarile mele prin lume. Mai tarziu in ’75 cand am plecat in Israel, m-a ajutat din nou faptul ca stiam diferite limbi, invatasem franceza la scoala si engleza, astfel ca ma simteam ca un peste care poate sa inoate in toate apele oceanului.

Traind intr-o lume care devine tot mai cosmopolita, o lume in care totul se produce in China sau India si se poate converti in toate tarile din lume, iar inovatia se petrece global, mi se pare o situatie foarte pozitiva sa am acest background multi-etnic si multi-cultural. Sa luam de la fiecare cultura ce e mai bun, ce ni se potriveste mai bine, si sa corelam cu istoria poporului in care am crescut.

De exemplu, in toata aceasta situatie economica actuala, mie imi sunt clare cauzele prabusirii. Din tot ce am invatat in Romania si din cultura evreiasca, mi-a fost intotdeauna clar, ca daca nu ai ceva concret in mana si totul este un asset virtual, la un moment dat se va prabusi, asemenea unui balon care se umfla cu aer pana cand crapa – sau ca broasca din povestea noastra care se umfla se umfla ca sa ajunga cat un bou, la un moment dat explodeaza. Sunt lucruri din folclor care nu le uiti, le pastrezi cumva in memorie si la un moment dat o sa-ti spuna – “domnule ceva nu e in regula aici, este prea bine sau e prea prost!” si acesta e un avantaj extraordinar.

Si printre altele, aceasta ar fi poate explicatia, de ce majoritatea succeselor enorme din lume se inampla prin immigranti, de ce fondatorii la google sunt rusi care au ajuns in America, de ce fondatorul de la yahoo era un chinez stabilit in America, de ce oamenii cheie de la Microsoft sunt romani, indieni. Simplu, venind cu o viziune multi-culturala si traind intr-o noua tara aduci cu tine niste avantaje si niste ambitii pe care oamenii locali poate nu le au.

Si e un avantaj. Intotdeauna m-am uitat la aspectul acesta ca la un avantaj extraordinar – faptul ca am atatea culturi si atatea religii si atatea exemple care pot sa ma inspire.

Cazul Statelor Unite, de pilda, nu stiu daca s-au facut cu creier sau cu noroc, cum spunea Napoleon – ca prefera sa aiba generali norocosi decat generali destepti, faptul ca America a fost tara deschisa catre immigrare, cea care le-a permis tuturor sa vina si sa creeze, e un avantaj extraordinar. Daca s-a intamplat din logica sau sansa, nici nu mai conteaza!

Este de fapt, una dintre marile greseli pe care le face guvernul roman sau politica interna in Romania de a crea conflicte si de a diminua diversitatea si posibilitatea enorma pe care multi-culturalitatea sau multi-etnicitatea o aduc. In loc sa o sustina, in Romania este o bataie de joc – daca esti ungur, esti ‘bozgor’, daca esti evreu, esti ‘jidan’, daca esti roma, esti ‘tigan’ si toate acestea au conotatii negative, in loc sa considere faptul ca fiecare dintre aceste etnicitati de fapt ar putea sa contribuie enorm la creearea de lucruri positive – sa privesti la jumatatea plina a paharului in loc sa vezi jumatatea goala.

Este un punct destul de slab al Romaniei si in general al Europei. Creearea Uniunii Europene poate fi o solutie, insa acelasi lucru se intampla astazi si in Ungaria, se intampla si in Germania. In loc sa se bucure de diversitate, sa sarbatoreasca contributia posibila a multi-culturilor, acestea sunt folosite ca arme de separare, de discrepante, de a exploata pe cei care sunt mai slabi.

Ai devenit antreprenor foarte devreme. Vine din familie, din viata la Oradea, unde ai crescut? Ce te-a inspirat sa incepi primul venture? Se datoreaza pasiunii pentru tehnologie sau unui simt acut pentru oportunitati?

[George Haber]
Intotdeauna am avut o pasiune pentru arta, pentru creatie si am o trasatura de caracter care poate este si un lucru pozitiv – ma indragostesc foarte repede. Si mai grav, dupa ce ma indragostesc nu conteaza ca se-ntampla sau nu se-ntampla, nu uit niciodata si realizez pana la urma ce am intentionat.

Cand eram copil, sub regimul comunist, incercam sa cant la chitara, sa fac postere cu pozele artistilor de pe vremea mea insa nu exista mai nimic, nu puteai sa cumperi chitari electrice pe vremea aceea si sa construiesti un amplificator fiindca se considera ca esti subversiv. Stateam noaptea si ascultam muzica rock’n’roll si vroiam sa cant si eu macar la evenimente. Neavind posibilitatea sa fiu indragostit atat de muzica cat si de fetele cu care dansam, m-am apucat sa-mi fac business. Deci necesitatea, combinata cu dorinta creeaza oportunitate. Multe dintre aceste oportunitati sunt oportunitati punctuale – daca m-as fi oprit la muzica, puteam sa devin un mare cantaret pe scena mondiala, eventual, daca aveam voce – n-am voce.

Este o combinatie intre oportunitate si faptul ca te-ai indragostit de o idée – crezi in ceva. Toate businessurile pe care le-am inceput eu si in care sunt implicat sunt marcate de faptul ca m-am indragostit de o idée, care mi se pare un lucru interesant si pe care vreau sa-l duc la capat, tehnic. Partea de business e o derivata a acestei determinari. Daca te-apuci de un lucru in care crezi – vrei sa dezvolti un software sau sa construiesti un hardware sau sa creezi un website cu o utilitate pe care si tu vrei sa o folosesti personal, iar faptul ca ideea aceasta devine facebook sau nu devine facebook, e mai mult legat de cat de mult esti ‘in tune’, adica in corelatie cu ceea ce vrea restul lumii, sau poti la fel de bine sa faci un lucru pe care il vrei numai tu si esti singura persoana care il foloseste.

Acestea au fost drive-urile sau ce ceea m-a impulsionat pe mine, pasiunile mele. Poate ca alti oameni de business pot sa faca un business realizind o copie dupa pasiunile altcuiva. De exemplu, stii ca un sistem anti-virus este important, exista deja cateva companii care produc astfel de sisteme, insa tu ai oameni capabili si poti sa decizi sa creezi un produs similar. Poti astfel sa ai mult succes ca business, daca produsul tau e mai bun decat produsul altuia.

Eu in nici nu caz nu am putut face asa ceva. Intotdeauna in viata mea am visat, am inventat, m-am indragostit de o idée si mi-am dorit sa fiu inovator, dincolo de oportunitatea economica sau de crearea unei companii care sa-mi foloseasca si a unei tehnologii care sa satisfaca acea utilitate economica. Se pot face bani in ambele feluri, eu sunt genul care prefera inovatia, am pornit de la o idée care mi se parea foarte interesanta si m-am zbatut, am investit bani si energie, timpul meu care de fapt este viata mea, in implementarea acestei idei.

Ma vad in multe perspective mai mult ca un artist decat ca un om de business. In business am reusit, probabil, fiindca am avut si instincte foarte bune, am stiut cand sa spun nu si cand sa spun da, nu pentru ca am invatat la scoala de MBA, ci pur si simplu s-a intamplat instinctual. Cultura, educatia si experientele mele de viata m-au adus la punctul in care simteam ca e cazul sa spun da, e cazul sa spun nu, e cazul sa aman, in orice situatie in care trebuia sa iau o decizie de business importanta.
Ca sa fii successful trebuie sa ai o combinatie de ambele – sa ai fler si pasiunea tehnologica, pe de-o parte, si directia si instinct de om de afaceri, pe de alta parte, pentru a-ti da seama daca oportunitatea pe care o ai in fata ta, care iti este oferita de clientul sau de partenerul tau este o afacere buna.

Dupa terminarea liceului, ai decis sa emigrezi singur, in Israel, unde ai petrecut mai bine de zece ani. Cum ai descrie aceasta experienta?

[George Haber]
Am plecat in Israel in 1975. Mi-am lasat familia, prietenii, statutul unui om fericit in Romania si am ajuns sa traiesc in Israel, unde la inceput am trait ca un caine, fara viata sociala, fara bani, singur intr-o camera de hostel pentru immigranti. Cand deschideam gura eram luat drept un incult, nestiind limba foarte bine. Fiind insa un om pozitiv si optimist si mai ales incapatanat, am decis sa nu ma dau batut si sa o iau de la capat. M-am apucat de invatat si am fost acceptat la Universitatea din Israel. Mi-am refacut viata sociala, statutul social si financiar, nu mi-am pierdut increderea si am mers inainte. Am trait timp de treisprezece ani in Israel. In timpul acesta am lucrat in elecronica si high-tech, pentru firme americane, care mi-au deschis ochii despre faptul ca promovarea si lucrurile interesante sunt in SUA si am decis sa merg acolo, unde lucrurile se creeaza, se inventeaza, unde daca ai o idée buna si vrei sa incepi o companie, poti sa convingi firme de venture capital si poti sa obtii bani ca sa o sustii.

Ajuns in Statele Unite, ai inceput lansarea unei serii de start-ups care curand au devenit business-uri de success: CompCore Multimedia, cumparat de Zoran pentru 80 mil.$ si Mobilygen, vandut pentru 33 mil.$. Succesul major a venit odata cu vanzarea companiei GigaPixel pentru 180 mil.$. Cateva cuvinte despre cum te-au marcat aceste experiente. Esti de acord ca numai atunci cand suntem presati de circumstante suntem stimulati sa fim antreprenori de succes?

[George Haber]
Se spune: “Atrage bani ca sa faci bani” – ca sa creezi un produs mai complex ai nevoie de bani, ai nevoie sa gasesti un investitor. Si am venit in SUA. O miscare foarte pozitiva pentru ca am ajuns sa lucrez pentru companii “bleeding edge” – companii care dezvolta un produs sau o strategie “pe taisul unei lame”, care sunt atat de avansate fata de timpul lor incat pot declansa un dezavantaj competitiv uneori, fiind dificil de perfectat si scump de produs. Cultura locala in Silicon Valley este fascinanta, nu exista niciunde in lume o astfel de cultura, decat acolo, unde multe companii au inceput – Apple Computer, IBM, Microsoft, Hewlett Packard.

M-am indragostit de cateva idei, concepte si dupa servici lucram pana noaptea tarziu la dezvoltarea lor si curand, impreuna cu cativa colegi si prieteni am creeat prima companie, CompCore si cand a inceput sa mearga mi-am dat demisia. Compania dezvolta un concept care transforma video analog in video digital pentru a putea fii difuzat pe calculator, concept care a marcat transformarea a tot ce e video digital. Compania a crescut, am inceput sa avem succes financiar si primul investitor. Cu banii investiti angajam in permanenta oameni.

Compania a crescut organic – dupa parerea mea cea mai sanatoasa crestere; chiar daca ai PR bun si marketing nu are acelasi efect ca si cresterea organica a unei companii – si am inceput sa castig din ce in ce mai multi bani. Probabil as putea sa scriu o carte despre ce inseamna sa fii singur la inceputurile unei afaceri si sa iei deciziile corecte – te lovesti de obstacole interne si externe care de fapt sunt limitarile tale interne, felul cum interpretezi ceea ce iti spune clientul tau care poate sa-ti fie partener sau angajat sau colaborator. Mi-am dat seama ca un client inseamna o oportunitate – sa creezi o dependenta pe care sa o monetizezi in viitor, o satisfactie pe care i-o aduci, are o influenta infinit mai mare decat orice alta strategie de succes. M-au ajutat foarte mult discutiile cu clientii si partenerii si inca de la inceput, ajungind in Silicon Valley, zicalele lui Badea Ion pe care le auzeam in copilarie la Oradea, si care spunea “sa nu fraieresc si sa nu fiu fraierit de nimeni” mi-au fost si ele de mare folos si am inceput sa fac business real, business serios. Compania a continuat sa creasca si m-am trezit cu milioane de dolari. Poate nu eram pregatit, bineinteles m-am bucurat, dar a venit ca un fel de surpriza care aduce avantaje enorme dar si probleme. Devenind multimilionar dintr-o data, primul lucru a fost sa donez o suma de bani pentru diverse cauze si am creat pentru copiii mei mai multe task-uri ca sa inteleaga responsabilitatea pe care banii o creeaza. A deveni bogat nu este numai o placere, este si o responsabilitate enorma fata de familie, copii, fata de oamenii care te-au ajutat sa ajungi acolo.

A doua companie pe care am inceput-o, GigaPixel a fost ca un sportiv care a fost campion al lumii dar viseaza sa devina mai mult – campion olimpic. In schimb, m-am indragostit de 3D, tehnologia care statea la baza noului concept. Aceasta companie avea nevoie de doi-trei ani sa creeze produsul inainte sa produca bani. Am creat produsul si a fost un succes. Noi trebuia sa fim in Xbox-ul lui Microsoft si ne asteptam la un IPO de 2 miliarde USD. In timp ce eram pe punctul de a lansa procedura de IPO, Microsoft s-a razgandit si au folosit o companie mai mare ca a noastra, cu un produs mai slab, cedind invidiei si demersurilor acesteia. Am vandut totusi compania, pentru 190 mil. USD, pierzind 1,8 mil. In loc de un succes enorm a fost, asadar un esec enorm. Am avut, cu toate acestea, o experienta extraordinara si sansa de a lucra cu oameni superbi. Intre timp am inceput sa vin in Romania.

Te-ai orientat catre sustinerea unor proiecte importante si in Romania. Cum a fost reintalnirea cu industria de IT acasa? Care ar fi elementele cheie care ar atrage investitori straini, in afara de talentul proverbial al romanilor?

[George Haber]
La inceput am revenit in Romania la invitatia ambasadorului Americii, James Rosapepe, care ne contacta pe romanii din SUA sa venim in Romania sa ajutam antreprenoriatul. Venind in Romania am ramas absolut impresionat de talentul, de ambitia tineretului, care era absolut “obraznic” in sensul bun, nu mai era subjugat de restrictii si era pasionat de BUG Mafia si Parazitii. A fost intr’adevar o initiativa extraordinara pe vremea respectiva.

Astazi inteleg decizia Microsoft de a alege compania mai mare – e intotdeauna o balanta, o combinatie intre risc si avantaje. Ca si companie mare investesti bilioane de dolari intr-un produs care sa devina sursa a sute de bilioane profit real. Incepi sa calculezi atat avantajele cat si riscul. Sa lucrezi cu o companie mica cat de mult inseamna daca pierzi doi oameni? Poti sa risti bunul mers si continuitatea intregului produs. Mergind cu o companie mare, chiar daca produsul e mai prost, in situatia in care jumatate din personal, printr-o situatie nefericita dispare, tot ramane cealalata jumatate care de multe ori e suficient de buna sa asigure continuitate. Exemplul legendar al companiei IBM – “nobody ever got fired for buying IBM!” Lectia invatata a fost asadar ca este riscant ca o companie mica sa fie produsul cheie intr-o companie mare, care isi pune viitorul in acest produs. A fost o lectie prin care am invatat dansul cu gigantii, sa stii cum sa te pozitionezi in raport cu ei pentru a reusi.

Ca si o concluzie personala – Succesul vine la un pret si vine prin eforturi uriase de energie si timp!

 Inregistreaza-te si intra pe forumul Strada32 pentru a posta comentarii.