Dr. Mihaela Nedelcu

1. Un background educational de exceptie! Pornind initial in explorarea stiintelor exacte, v-ati definit o formare completa in acest domeniu atat in tara cat si in strainatate prin studii de licenta si master in Matematica si informatica, stagii de pregatire in Franta si activitati profesionale de specialitate sustinute in cadrul  Universitatii din Craiova  al carei absolvent sunteti, de altfel. Peste fundamente realiste solide s-a consolidat apoi o structura, de asemenea de exceptie, in stiinte sociale. Ati explorat de aceasta data, in cadrul unor programe, post-universitar, respectiv doctoral (in cadrul Universitatii Neuchatel, in Elvetia) aspecte relative la migratie, dezvoltare, transnationalism, din perspectiva sociologica, umanista.  Cum s-a intamplat aceasta reorientare, a instrumentelor de precizie si eficienta a statisticilor si analizelor numerice catre domeniul, e adevarat ceva mai putin precis si in continua transformare, cercetarii sociologice? In ce masura se regaseste in prezent, in activitatile pe care le derulati acum, experienta dvs matematica?

Traiectoria mea profesionala este poate mai neobisnuita prin aceasta dubla specializare in matematica-informatica si stiinte sociale; dar ea nu este cu siguranta una singulara, mai multi colegi din generatia mea urmand un parcurs bi-focal. O explicatie vine probabil din faptul ca am inceput studiile universitare in domeniul matematicii in 1987; olimpica in scoala generala si liceu, a fost o optiune facila intr-o perioada cand nu existau foarte multe alternative si oferte pe piata educationala. Este de-altfel impropriu sa vorbim de “piata” in acei ani, orientarea invatamantului superior nefiind corelata unei cereri reale de competente in economia centralizata. Interesul meu pentru stiintele sociale in general este insa mult mai vechi, iar orientarea spre sociologie s-a cristalizat intr.-o perioada marcata de importante transformari sociale in Romania anilor ’90. Fenomenele migratorii de exemplu au capatat amploare dupa 1989, si se caracterizeaza printr-o foarte mare diversitate a destinatiilor, a fluxurilor si tipurilor de migratie,  evoluand in functie de contextul economic si politicile de migratie pe plan european si mondial. Am inceput sa studiez aceste fenomene in 1999 la Scoala doctorala in stiinte sociale finantata de Agentia universitara a francofoniei. Anul petrecut la Bucuresti in cadrul acestui program doctoral a fost foarte benefic, cursuri-bloc oferite de profesori din prestigioase universitati francofone formandu-ne in spiritul cercetarii interdisciplinare. Veti fi surprinsa, dar consider ca cercetarea sociologica – atat cantitativa cat si calitativa – nu este mai putin precisa decat cea matematica. Instrumentele de lucru sunt diferite, dar metodele de recoltare a datelor si  procedurile de validare a rezultatelor raspund acelorasi exigente de rigoare stiintifica. Pe de alta parte, datorez matematicii o anumita capacitate de teorizare si abstractizare care transpare, cred, in lucrarile si cercetarile mele.

2.In prezent locuiti in Elvetia, la Neuchatel, fiind activa in mediul universitar de aici ca Lector Universitar Doctor la Institutul de Sociologie. Cum s-a intamplat desprinderea de Romania si primele experiente ca expatriat intr-o tara ca Elvetia, nu intotdeauna “welcoming” cu migranti? Premisele relocarii in Elvetia au fost numai de natura profesionala/educationala? In ce masura interesul in cercetarea aspectelor relative la migratie se regaseste in experienta dvs personala?

Am venit in Elvetia in septembrie 2000, pentru a continua studiile in domeniul sociologiei. Mai intai o diploma de studii aprofundate (DEA) si apoi teza de doctorat, sustinuta la Universitatea din Neuchâtel in aprilie 2008 si care a fost apreciata cu mentiunea “summa cum laude” de catre membrii juriului. Primele experiente in Elvetia au fost pozitive. M-am integrat cu usurinta intr-un mediu academic meritocratic. Incepand din 2001, dupa obtinerea diplomei de studii aprofundate in sociologie, am lucrat ca asistenta iar din 2003 ca cercetator. Din 2006 am inceput sa predau. Am beneficiat si de avantajele specifice unei universitati de ‘talie umana’ cum este cea din Neuchâtel. Numarul relativ redus de studenti si doctoranzi permite o comunicare de calitate cu profesorii, si o mai mare disponibilitate a acestora catre un dialog personalizat. Daca in primii ani am apreciat acest lucru ca doctoranda, cultiv acum acelasi tip de raporturi cu studentii mei. Nu am intampinat deci dificultati profesionale. Este adevarat insa ca politica migratorie elvetiana este restrictiva si obstacolele administrative multiple. As da doar exemplul situatiei paradoxale a studentilor straini non-europeni formati in universitatile elvetiene care in principiu trebuie sa paraseasca tara la terminarea studiilor. Conditiile sunt in general favorabile specialistilor, originari din tarile Uniunii Europene. Romania beneficiaza de acest statut doar din iunie 2009, dupa intrarea in vigoare a acordurilor de largire a liberei circulatii pentru cetatenii romani si bulgari. Dar restrictii sunt impuse pana in 2016, eventual 2019, sub forma unui numar anual inca limitat de permise de munca. Revenind la interesul pentru procesele migrationiste, m-am orientat spre aceasta tema de cercetare inainte de a deveni eu insami “migrant”. Experienta personala se inscrie insa fara indoiala intr-un demers reflexiv complex.

3.Cercetarile pe care le coordonati, relative la fenomenul de migratie moderna in general si la procesele de migratie actuale se leaga aproape invariabil de emergenta tehnologiilor informatice si comunicationale, care genereaza astazi o forma de “e-migratie” si “e-comunitate”. In cateva cuvinte, cum s-au dezvoltat aceste concepte si care sunt resorturile si aspectele esentiale, asa cum reies din cercetarile dvs, din spatele noilor diaspore virtuale?

Intensificarea mobilitatii persoanelor, ideilor si bunurilor, precum si generalizarea utilizarii tehnologiilor de informare si comunicare la toate nivelurile vietii cotidiene reprezinta doua dintre fenomenele care au produs profunde transformari societale in ultimele doua decenii. Ele genereaza o modificare semnificativa a structurilor sociale si a modului in care indivizii se pozitioneaza si percep pozitia lor intr-o societate globala. Practicile transnationale ale migrantilor pe de o parte, si politicile de migratie si de integrare ale statelor occidentale pe de alta, necesita sa fie studiate in rezonanta cu aceasta noua realitate sociala. Stiintele sociale se confrunta cu limitele unor anumite paradigme care considera societatea ca fiind delimitata cultural, politic si geografic de frontierele statului-natiune. Ori societatea informationala si procesele de globalizare sunt revelatoare pentru transformarile pe care le sufera legaturile sociale la distanta, organizarea comunitara si procesele identitare depasind cadrul national de analiza. Pentru un sociolog aceste dinamici sociale constituie un obiect de studiu foarte interesant. Analiza impactului Internetului, telefoniei mobile, televiziunii prin satelit asupra proceselor de migratie mi se pare o pista de cercetare foarte pertinenta in acest context, si in acelasi timp extrem de stimulanta. Transnationalismul migrant nu este un fenomen recent, chiar daca stiintele sociale ii acorda atentie doar de cateva decenii. Miscarile migratorii, schimburile la distanta si identificarea migrantilor cu doua sau mai multe ‘patrii’ si culturi au preexistat perioadei moderne si organizarii politice in State-natiune. Dintotdeauna migrantii au pastrat legaturi mai mult sau mai putin intense cu locurile de origine. Scrisorile prin care taranul polonez plecat in Statele Unite ale Americii in anii ‘20 trimitea vesti familiei ramase in Polonia, sau casetele audio pe care emigrantul algerian in Franta anilor ’70 le transmitea regulat in satul natal au cedat insa locul Internetului si telefoniei mobile. Emailul, fotografiile atasate, transmisia de imagini prin webcam, comunicarea prin msn sau skype sau teleconferintele intre persoane dispersate in diferite colturi ale lumii sunt noile forme de coprezenta si de participare – in timp real – la universuri distantate geografic, dar in perfecta faza din punct de vedere sociocultural. Aceasta realitate reflecta o adevarata revolutie pe planul legaturilor sociale. Retelele sociale ale migrantilor capata o dimensiune noua, ‘virtuala’, cu un efect notabil asupra perceptiei distantelor, asupra sentimentelor de dezradacinare si de apartenenta, etc. De exemplu, decizia emigrarii este mai usoara stiind ca este usor si ieftin sa ramai in contact permanent cu cei dragi; ca poti avea o informatie bogata si precisa asupra realitatii care te asteapta in tara de adoptie; ca poti intra usor in contact cu compatrioti care au trecut prin aceleasi experiente si care te pot ajuta sa treci mai usor peste dificultatile inerente oricarui inceput intr-o tara si un oras necunoscut. Pe de alta parte se dezvolta o cultura diferita a mobilitatii, Internetul facilitand delocalizarea dar si munca la distanta.

4.Va referiti constant, in cateva dintre publicatiile dvs, la un grup specific de imigranti romani, comunitatea romana din Canada. Care ar fi pe scurt, particularitatile acestui grup de migranti si care este impactul noilor tehnologii asupra acestei comunitati diasporice in particular?

Interesul meu pentru tema migratiei a pornit de la observarea unui fenomen care a capatat amploare pe la mijlocul anilor ’90: emigratia romana in Canada, in special a unei populatii tinere, cu studii universitare, calificata in domenii tehnice, in special in automatica si informatica. Este notabil faptul ca in anul 2002, Romania era tara europeana de unde veneau cei mai multi noi rezidenti permanenti in Canada (pe locul 7 in lume, dupa China, India, Filipine, Pakistan, Statele Unite si Coreea de Sud). In conditiile in care tarile europene se aratau foarte putin favorabile migratiei romanesti (chiar si in cazul specialistilor), multi dintre candidatii la emigrare s-au orientat spre aceasta destinatie, uneori ca un prim pas al unui proiect migratoriu care viza in realitate Europa. Astazi, cand Romania este membru al Uniunii Europene, acest lucru poate parea lipsit de logica sau de interes;  la momentul respectiv insa era mai simplu sa accesezi piata europeana cu pasaport canadian decat cu pasaport romanesc. Pe de alta parte, Canada are o política de migratie foarte selectiva, bazata pe un sistem de puncte care apreciaza nivelul de educatie si de calificare al candidatilor, precum si potentialul lor de adaptare si de integrare. Daca acest sistem de selectie creeaza impresia unui acces facil pe piata de munca, realitatea este totusi mult mai dura, iar noii veniti trec – aproape inevitabil – prin perioade dificile. In general asteptarile sunt mult mai mari decat oportunitatile reale; lipsa de ‘experienta canadiana’ si cunostintele limitate de limba engleza (sau franceza) reprezinta principalul handicap pentru gasirea rapida a unui loc de munca conform pregatirii si experientei profesionale. Desi componenta emigratiei romanesti in Canada este, mai ales in ultimii ani, destul de heterogena, informaticienii s-au remarcat ca un grup specific, atat pe plan numeric cat si al instrumentelor de organizare. La inceputul mileniului, un website creat de un cuplu de informaticieni romani instalati la Toronto devenise principala referinta atat pentru candidatii la emigrare, cat si pentru comunitatea romaneasca din Toronto. Creat in 1996, www.thebans.com a fost unul dintre prímele site-uri romanesti realizat de migranti pentru migranti. Nucleul initial al site-ului s-a articulat in jurul unui ghid pentru noii veniti “The Newcomers’ Guide to Toronto”; ulterior, forumurile de discutii au condus la crearea si reproducerea unui model dinamic de migratie, noii veniti beneficiind de experienta predecesorilor. Informatia de care dispuneau era bogata in detalii (despre derularea interviului de emigrare la ambasada canadiana la Bucuresti, demersurile adminstrative, piata de munca, piata imobiliara in Toronto, cartierele cu densitate mare de romani, etc.). Acest model a asigurat o migratie “securizata” pentru un mare numar de migranti. Bineinteles ca astazi aceste practici s-au banalizat, numarul unor astfel de website-uri crescand foarte mult. Cu zece ani in urma era insa vorba de un demers pionier, cu finalitati complexe si surprinzatoare. www.thebans.com este de exemplu la originea crearii unei scoli romanesti la Toronto. Mobilizarea pe forumuri pentru acest proiect a fost exemplara. Mai tarziu, el a fost dublat de crearea unei asociatii a Romanilor Canadieni. Existau si exista bineinteles si alte grupari romanesti la Toronto: Asociatia profesorilor canadieni de origine romana, Asociatia inginerilor romani din Toronto, Cenaclul literar Observatorul, pentru a cita doar cateva dintre acestea. Remarcabil este insa faptul ca un site internet a permis identificarea rapida a unor interese migratorii, comunitare, profesionale sau diasporice colective si a condus la un nou tip de dinamica a comunitatii.

5.In ce masura ar putea Internetul si instrumentele care se dezvolta virtual sa influenteze fenomenul de brain drain, o problema reala, in special in tari precum Romania care pierde de cativa ani un numar semnificativ de actuali si viitori skilled professionals?

Migratia elitelor nu reprezinta in mod invariabil o pierdere pentru tara de origine, chiar daca este un discurs vehiculat foarte mult in mediile politice si mass-media. Migratia permite multor specialisti si cercetatori sa se dezvolte si sa foloseasca pe deplin un potential creativ care nu ar fi pus in valoare in tara de origine, in lipsa unor conditii stimulante si competitive (in termeni de infrastructura, recunoastere stiintifica, salarii decente,…).  Modelul “brain drain” are limítele sale, considerand migratia elitelor ca un proces unidirectional, de care doar tara de destinatie, si in mod special economia sa, profita. Se vorbeste insa din ce in ce mai mult de ‘circulatie a competentelor’, ‘brain exchange’, ‘brain gain’, etc. In anumite conditii, migratia elitelor poate fi privita ca un fenomen ‘win-win-win’ din care castiga nu numai tara de destinatie, dar si cea de origine si bineinteles, migrantii insisi. Internetul faciliteaza astfel de procese, contribuind la crearea si densificarea contactelor si retelelor stiintifice ce asociaza cercetori romani din tara si din strainatate. Un exemplu in acest sens este site-ul www.ad-astra.ro. Creat in 2001 ca suport al unei reviste online a cercetatorilor romani, acest website a devenit o platforma de actiune colectiva in favoarea reformei educatiei si cercetarii in Romania. Initiat de un cercetator roman in geofizica si geologie activ intr-un reputat institut american de oceanografie, acest proiect a atras mai multe zeci de colegi din tara si strainatate. Grupul de discutii asociat acestui website a produs o serie de analize aprofundate a starii actuale a cercetarii romanesti, in mod special a dificultatilor, deficientelor, blocajelor, coruptiei din acest domeniu. Publicate in jurnalul online Ad-Astra, unele din rezultatele acestor rapoarte au fost preluate de catre o parte din ziarele romanesti si au fost dezbatute pe larg in mediile academice. Ad-Astra a propus noi criterii de competenta pentru evaluarea cercetarii, inspírate de practica internationala si experienta personala a cercetatorilor romani activi in strainatate care fac parte din aceasta retea, bazate pe productivitatea stiintifica (de exemplu pe baza publicatiilor indexate ISI). Ad-Astra a creat astfel o ‘carte alba’ a cercetarii romanesti si un clasament al universitatilor din Romania. Daca o mare parte a membrilor acestui grup sunt dispersati in universitati din Europa, America, Japonia,... si majoritatea contactelor sunt ‘virtuale’, grupul a creat in 2002 un ONG in Romania. In felul acesta, o ‘retea virtuala’ devine un actor vizibil al societatii civile, si un partener legitim de discutii pentru institutiile romanesti (guvern, universitati, asociatii, etc.). Acest exemplu ilustreaza modul in care noile tehnologii pot contribui la materializarea unei participari efective a elitelor expatriate la dezvoltarea tarii de origine.

6.Fenomenul conectarii in retele online, astazi un model de experienta virtuala in plina dezvoltare, se regaseste de asemenea in cercetarile pe care le derulati. Cum vedeti acest virtual networking trend in legatura cu migrantii si procesele de migratie? Daca ne gandim exclusiv la migrantii romani, cum influenteaza faptul de a face parte din diaspora virtuala, respectiv de a se regasi intr-o retea online, identitatea nationala, legaturile sociale si de familie, oportunitatile educationale, profesionale si de cariera in general?

Noile tehnologii de informare si comunicare, in special serviciile Internet din ce in ce mai complexe care au devenit accesibile, cu costuri reduse, unui numar din ce in ce mai larg de utilizatori au efecte multiple asupra legaturilor sociale ale migrantilor. V-as da ca exemplu urmatorul extras dintr-un interviu: «In seara asta trebuie sa fac baby-sitting. Cand este singura si are treaba, sotia mea fixeaza camera pe copii si coboara de exemplu la bucatarie sa pregateasca de mancare. Eu ii supraveghez si daca unul incepe sa planga o avertizez cu un sms». In zilele noastre nu este un fapt neobisnuit. Doar ca acest tatic, informatician roman, nu este in camera vecina ci la aproape 8'000 de kilometri in apartamentul sau din Toronto, in timp ce sotia si copiii petrec cateva saptamani de vacanta in locuinta de la Bucuresti. Acest exemplu ilustreaza foarte sugestiv modul in care Internetul transforma experienta transnationala atat a migrantilor cat si a non-migrantilor. Noile tehnologii contribuie la ceea ce se poate numi o ‘glocalizare’ a vietii cotidiene, dublata de o metisare a modelelor culturale si inventarea de noi moduri de a se raporta la timp si distante. Mobilitatea geografica este dublata de capacitatea de a trai intr-un regim permanent de coprezenta, “aici si acolo” in mod simultan. Progresul cunoscut de telecomunicatiile numerice in ultimii ani asociaza mai multe forme de expresie (scrisa, verbala si vizuala) si permite o comunicare comparabila cu cea fata-in-fata. In plus, persoanele care adopta aceste tehnologii au tendinta de a combina si intensifica utilizarea lor. Va dau exemplul unei inginere romance care traieste in Elvetia de aproape 10 ani si care comunica zilnic cu sora ei la Bucuresti: isi scriu – in mod ritualic – un email in fiecare dimineata, dar isi pot trimite si 10 sms-uri intr-o singura zi pentru a-si transmite imediat o emotie sau a se consulta asupra unei decizii. Reusesc in felul acesta sa perpetueze o complicitate care le leaga din copilarie. In acelasi timp, familia extinsa dispersata in Elvetia, Canada, Romania si Statele unite se reuneste saptamanal prin intermediul video-conferintelor skype. Este modalitatea prin care membrii acestei familii gestioneaza colectiv, si transnational, afacerile comune si hotarasc cum sa rezolve anumite probleme.  Toate exemplele pe care le-am mentionat sunt semnale clare ale unui proces de extindere a ‘lumilor sociale’ in care evolueaza atat migrantii cat si non-migrantii. Din acest punct de vedere, diferentele intre migrant si sedentar se estompeaza si universul “posibilului” se largeste. Pe de alta parte, impactul Internetului asupra fenomenelor migratorii este complex si ambivalent. Aceleasi instrumente ‘virtuale’ si practici transnationale pot servi scopuri diferite. Tehnologiile de informare si comunicare intensifica pe de o parte legaturile cu locurile de origine; ele pot incuraja exprimarea identitatii nationale in afara granitelor statului roman, conducand la cultivarea particularismelor, intarirea identitii si culturii de origine sau mobilizarea transnationala pentru cauze nationale. Ele permit insa si adoptarea unei pozitii critice fata de tara de origine, prin confruntarea cu experientele legate de alte universuri culturale si sociale. De-altfel Internetul poate facilita o “pre-acomodare” la realitati necunoscute, conducand la o integrare instrumentala a migrantului in societatea tarii de destinatie. Aceste tehnologii incurajeaza implicarea in activitati economice, sociale si politice ce se deruleaza in spatii transnationale vaste si contribuie la formarea unei identitati cosmopolite care mobilizeaza simboluri identitare heteroclite. Pentru mine migrantul online reflecta chintesenta individului modern,  expresie a transformarilor sociale incarnate de homo mobilis si homo numericus. 

Cercetatoare in cadrul Forumului elvetian pentru studiul migratiilor si titulara de curs la Institutul de Sociologie al Universitatii Neuchatel, Mihaela Nedelcu coordoneaza in prezent, impreuna cu Prof. François Hainard cercetarea « Transnationalisme et TIC : nouveaux défis pour l’intégration des migrants en Suisse ? L’exemple des migrations roumaines ». Este un proiect finantat de Fondul National Elvetian pentru cercetare stiintifica (FNS) pe perioada 2009-2012.

Pentru mai multe detalii despre lucrarile si cercetarile Mihaelei Nedelcu privind fenomenul migratiei moderne si impactul noilor tehnologii, am selectat mai jos cateva dintre cele mai importante titluri:

NEDELCU, Mihaela (2009) Le migrant online. Nouveaux modèles migratoires à l’ère du numérique. Paris, Ed. L’Harmattan, collection « Questions sociologiques », 325p.

NEDELCU, Mihaela (2009) « Du brain drain à l’e-diaspora : vers une nouvelle culture du lien à l’ère du numérique ? », TIC et sociétés, numéro « TIC et diasporas » 3 (1-2), pp. 151-174.

NEDELCU, Mihaela (2006) « Les nouvelles technologies, creuset d’une nouvelle dynamique diasporique des Roumains », in Chivallon C. et Berthomière W. (sous la dir. de) Les diasporas dans le monde contemporain, Paris, Coédition Karthala & MSHA, pp. 159-174.

NEDELCU, Mihaela (2004) « Vers une nouvelle culture du lien : les e-pratiques locales et transnationales des migrants roumains hautement qualifiés », in Nedelcu M. (sous la dir. de) La mobilité internationale des compétences. Situations récentes, approches nouvelles, Paris, L’Harmattan, pp. 77-103.

NEDELCU, Mihaela (2003) « Les technologies d’information et de communication : support de l’émergence d’une diaspora roumaine ? », in Balkanologie, vol. VII, 1: 43-63, juin 2003.

NEDELCU, Mihaela (2002) « E-stratégies migratoires et communautaires. Le cas des Roumains à Toronto », in « Migrants.com », Hommes & Migrations 1240, pp. 42-52.

NEDELCU, Mihaela (2000)« Instrumentalizarea spatiului virtual. Noi strategii de reproducere si de conversie a capitalului social in situatie migratorie », in Sociologie Romaneasca, 2 pp. 83-99.