Saviana Stanescu, dramaturg NY: Nu cred ca trebuie sa asteptam sa fim validati de catre Vest, de USA sau culturile mari, cred ca pur si simplu trebuie sa fim noi insine si sa spunem ce avem de spus. Eu asta fac.

Acest interviu este exclusiv oferit de Saviana pentru membri comunitatii strada32.

www.saviana.com

Introducerea unei teme ca cea a post-comunismului cu tarele sale in legatura cu modelul femeii tinere din Estul Europei si intricatele relatii Est-Vest, pe harta culturala a New York-ului poate sa fie o provocare. Pentru tine insa pare sa fie o exprimare naturala. Care a fost impactul acestei intalniri asupra ta si a muncii tale?

Ajungand in NY cu putin inainte de 9/11, am inceput sa devin mai preocupata de teme socio-politice si identitare, pentru ca aceasta este energia metropolei, nu mai este un melting pot, identitatile nu se mai topesc, ci o patchwork society, unde petecele identitare/comunitare devin esentiale pentru formarea si viata unui individ. Intrand si eu in acest creuzet, cu petecele mele aferente, a venit intr-un mod natural necesitatea de a exprima aceste lucruri in scris, de a spune povestile pe care le cunosc cel mai bine, ale imigrantilor est-europeni in USA.

Conflictul dramatic dintre o societate post-comunista si cea consumerista, capitalista, este cel pe care il stapanesc organic, e cumva parte din viata mea zilnica, sunt si eu o decretica, un produs al comunismului.

"Lenin's Shoe" by Saviana Stanescu, directed by Daniella Topol - barebones production at The Lark. With: William Carden, Jennifer Dorr-White, Walter Masterson, Amir Arison, Florin Penisoara, Jessica Warner, Shawn-Coulin Young

Ai sosit la New York cu un Fulbright fellowship, prin care ai obtinut un MA in Performance Studies la NY University, urmat de MFA in Dramatic Writing de la NYU’s Tisch School of the Arts. La momentul actual esti profesor la aceeasi universitate in cadrul Drama Department. Cu ce ganduri ai plecat, cum ai reusit in numai sapte ani, sa construiesti experienta si notorietatea de care te bucuri astazi?

Da, toata lumea - americani si romani - imi spune ca am facut enorm de multe in ultimii 8 ani, intr-o tara si o limba noua. Eu nu am neaparat senzatia asta, poate pentru ca am vrut mai mult, mereu vreau mai mult, am idealuri pe care multi le considera imposibil de realizat pentru cineva care vine dintr-o tara/cultura mica asa cum este Romania. Dar eu nu judec asa, eu ma consider egala celor de aici si am refuzat intotdeauna sa fiu prizoniera unui anume complex de inferioritate prezent printre scritorii romani, care ajunge sa ia masca unuia de superioritate si sa-i izoleze de competitia globala. Nu cred ca trebuie sa asteptam sa fim validati de catre Vest, de USA sau culturile mari, cred ca pur si simplu trebuie sa fim noi insine si sa spunem ce avem de spus. Eu asta fac. Cu mai mult sau mai putin succes - asta e relativ, tine de sistemul de referinta de unde privesti. Daca privesc dinspre Hollywood spre exemplu, ce fac eu e minor. Daca privesc dinspre Romania, e major. Daca privesc dinspre New York, e normal, e ceea ce face un dramaturg profesionist, recunoscut ca fiind bun si profesionist.

"E-DATING Project" by Saviana Stanescu, directed by Gia Forakis (developed with the cast in Saviana's class Performance Technique at Lee Strasberg Theatre & Film Institute in New York)

In cateva dintre piesele tale, ‘Lenin’s Shoe’, ‘Waxing West’ si ‘Aliens with Extraordinary Skills’, abordezi situatii si personaje controversate si adesea neasteptate. Surprinzi tineri din tari in tranzitie (Romania, Moldova), confruntati cu provocarile imigrarii si a identitatii personale dar si interactia cu cei din generatia lor marcati uneori de neadaptari relationale, produse ale societatii Americane. O abordare pe care o faci totusi cu o nota de optimism si umor, si care aduce un suflu nou asupra acestor aspecte. Crezi ca exista un echilibru pana la urma, intre cele doua societati atat de diferite?

Da, eu cred in umor. Cele mai tregice experiente, reflectate cu un dram de detasare, imaginatie si umor, ajung mai usor la inima si creierul spectatorilor.

Da, bineinteles ca cred ca exista un echilibru. Lumea devine din ce in ce mai globala, granitele incep sa se stearga, si mai devreme sau mai tarziu, vom "imigra" cu totii in cyberworld, in lumea virtuala, in jocul de computer Humans. Glumesc :)

Cateva cuvinte despre experienta de a lucra cu actori americani, receptivitatea publicului si a criticilor de acolo la metamorfoza unor idei atat de subtile.

Actorii americani au o disciplina a lucrului impresionanta, care ma stimuleaza si ma obliga. Imi place mult sa lucrez cu ei, intotdeauna - prin intrebarile pe care le pun si jocul lor inteligent  - ma ajuta sa-mi perfectionez piesa. Datorita lor, pot vedea daca ceva nu merge, daca o scena nu are destula tensiune dramatica sau are burti, si ma duc acasa si o rescriu sau cizelez. Asta se poate face pentru ca dramaturgul e prezent la repetitii in SUA, pentru premiera nationala a piesei.

Ai reusit sa te impui ca un advocate al societatilor din estul Europei recente in relatia lor cu lumea Americana si contrastele culturale care apar. Mai multe dintre carti tale de teatru si poezie sunt publicate, piesele tale sunt jucate in US si Europa, ai primit cateva premii importante, precum NY Innovative Theatre Award for ‘Waxing-West’. Care sunt reperele inspirationale astazi si cauzele pe care le sustii?

Cred ca am vorbit deja destul de mult despre asta. Cred ca nu trebuie sa fim demonstrativi, imaginea Romaniei - de care se vorbeste atata - se cladeste prin suma individualitatilor celor care se considera romani. Mai important mi s-ar parea sa ne sustinem cu adevarat unii pe ceilalti, cum fac cei din alte comunitati: African-American, Asian-American, Latino etc si sa invatam sa ne recunoastem, sprjinim si valorificam valorile. De fiecare data cand ma intorc in Romania, astept sa se intample asta si nu prea se intampla, decat cu exceptiile de rigoare. In general lumea vrea sa-i ajut sa fie promovati in SUA, majoritatea au impresia ca eu am reusit pe cai "oculte" si ca daca ar avea si ei acea sansa, ar reusi mai bine dacat mine. As vrea sa fiu valorificata intr-un mod natural, profesionist. E ciudat, spre exemplu, ca piesele mele nu se joaca in Romania... Sistemul din SUA e spre exemplu de asa natura, ca o piesa bine primita off-Broadway, cu cronici bune, ii stimuleaza pe ceilalti producatori sa-ti comande/plateasca o noua piesa. Primesc astfel de propuneri de la teatre din SUA, Mexico, Suedia, dar nu primesc din Romania. Nici nu stiu cum sa interpretez asta. Mi se jucau mai multe piese acolo cand eram critic de teatru si regizorii erau mai interesati de interactiunea cu mine :)

Crezi ca procesul migratiei ne creeaza probleme de identitate? Suntem “stuck” intre fascinatia succesului si a progresului rapid din marile metropole si nostalgia vietii ‘neo-burgheze’ tipic europeana?

Da, e foarte bine formulata intrebarea. Cred ca romanii sunt "stuck" la granita pe care o mentionati. In Romania, inca predomina o nostalgie/recuperare a vietii neo-burgheze, combinata cu o stare "harematica" de tip oriental, unde carierele se cladesc pe multe alte criterii decat cele strict profesionale.

Ai simtit vreodata nevoia sa te exprimi in limba ta, pentru publicul tau? Exista un ‘cod cultural’ specific romanesc?

Da, inca mai scriu in romana si mi-e dor sa o fac intr-un mod constant. Probabil am sa mai contribui cu rubrici de eseistica teatrala, pentru ca astea mi-au fost oferite. Am sa scriu si piese in romana, daca sunt comisionata.

Aliens with Extraordinary Skills, directed by Tea Alagic, Julia Miles Theatre - Women's Project, Jessica Pimentel, Seth Fisher

Cateva din lucrurile tale favorite sau care te reprezinta – de la un loc anume pana la muzica sau ‘idoli’

personali.

Curtea-de-Arges. Iubesc acel oras. Am copilarit in casa unde a stat si Urmuz, am fost si sunt inca influentata de Eugen Ionescu, avangardisti, dar si de romancierii de limba engleza D.H. Lawrence sau Henry James, precum si de dramaturgii americani Arthur Miller, Tennessee Williams, Eugene O'Neill.

Interviul cu Saviana aparut in publicatia Evenimentul Zilei: http://www.evz.ro/dmain/article/858650/Dinspre-Hollywood-ce-fac-eu-este-minor-Dinspre-Romania-e-major/?id_domain=2