Interviu cu Liviu Nicolaescu: Mi-a lipsit si imi lipseste spiritul efuzif latin...
 Mirela Ciucur |
Pari foarte legat de Iasi, de viata culturala si academica de acolo. In plus, este locul unde ai pus bazele formarii tale academice, printr-un B.S. in Matematica si Fizica la Universitatea Al.I.Cuza de acolo, in 1987. Ce te-a determinat totusi sa alegi sa-ti continui studiile cu un program doctoral la Michigan State University? A fost un concurs de imprejurari. De la inceputul studentiei am fost interesat de subiecte de natura geometrica, iar noile directii de cercetare care au aparut la inceputul anilor ‘80 nu erau reprezentate in Romania. In 1988, impreuna cu doi amici din Iasi, Duiliu Diaconescu (acum fizician in SUA, probabil printre cei mai buni tineri fizicieni din lume) si Gheorghe Ionesei (un poet al matematicii, care s-a dus dintre noi acum 2 ani) am inceput sa citim lucrarile unui matematician american pe nume Tom Parker. La inceputul lui 1990, dupa revolutie, au aparut, la Seminarul Matematic "Al. Myller" afise cu informatii despre programul doctoral de la Michigan State University si am vazut ca Tom Parker e profesor acolo. Asta m-a convins sa merg acolo. Tom Parker mi-a devenit conducator de doctorat.
Cum a fost experienta de acolo? Iti amintesti primele lucruri care te-au marcat pozitiv? Care au fost cele mai importante provocari? Una peste alta experienta a fost extraordinara si transformatoare. Sunt multe lucruri care au contribuit la asta si le pomenesc in ordinea in care imi vin in minte. Pentru mine, cel mai important aspect a fost natura relatiei student-profesor, care este mult mai putin formala ca in Europa, si am simtit ca pot bate oricand la usile profesorilor mei cu intrebari. Modul de a aborda matematica era foarte diferit de modelul universitatilor romanesti. Se pune accentul pe exemple concrete si pe intuitie. In Romania un student trebuie sa memoreze rezultate, pe cand la Michigan State nimeni nu mi-a cerut sa enunt o teorema sau alta. In schimb, studentii trebuie sa rezolve multe probleme concrete ceea ce conduce la o intelegere mult mai profunda a diferitelor subiecte. In plus am ajuns acolo in miezul unei revolutii matematice si am putut avea contact cu multi dintre cei mai mari matematicieni din lume, si am putut avea o idée despre ce inseamna cercetare de cea mai inalta calitate. Asta te face sa fii mai umil si sa realizezi ca poate nu stii asa de multe lucruri cat credeai. Nu mi-a fost usor, in special in primul an pentru ca societatea americana este altfel organizata decat cea romaneasca. Mi-a lipsit si imi lipseste spiritul efuzif latin, familia si in general senzatia de apartenenta. Americanii mi s-au parut si imi par mai rezervati ca noi romanii. In acelasi timp sunt mai directi si e mult mai usor sa stii ce vor si cu ce te pot ajuta. Surpriza mea a fost sa vad ca in pofida aparentelor, inauntrul lor au aceleasi calitati si slabiciuni ca si oamenii de la noi. Un lucru pe care l-am descoperit acolo e ca trebuie sa ma descurc de unul singur: oamenii ma vor ajuta, dar crucea o duc singur. Din primul an a trebuit sa predau cursuri la studentii americani. M-a socat si ma socheaza nivelul foarte scazut de cunostinte pe care le capata in liceu. In general, americanii au o mare "frica" de matematica. Ca o anecdota, in prima luna de predare le-am dat un extemporal cu o problema pe care in Romania le-am dat-o elevilor de clasa a noua sau a zecea. Nimeni nu a stiut sa o faca. S-a dus buhul in departament. La inceputul fiecarui an, noii doctoranzi trec prin cateva zile de "orientare", un fel de mica introducere in viata departamentului. Problema mea este data ca un exemplu care nu trebuie urmat.
Urmarind romani de marca ai lumii matematice, am observat ca au pornit din mediul universitar romanesc. Cat de mult a contat in cazul tau scoala romaneasca? Sistemul universitar? Educatia pe care am primit-o in Romania m-a ajutat foarte mult. In Romania incepusem sa lucrez deja la un doctorat cu profesorul Viorel Barbu. Desi nu l-am terminat, tema de cercetare din Romania si lucrurile pe care le-am invatat de la dansul au constituit exact jumatate din lucrurile de care aveam nevoie in SUA. Cealalta jumatate am invatat-o de la adviserul american, Tom Parker. Cand am ajuns acolo aveam un nivel foarte ridicat de cunostinte care mi-a dat un avans de un an sau doi si mi-a permis sa abordez o tema foarte complexa si sa intru in inima ei relativ repede. Pe de alta parte desi credeam ca stiu geometrie, cand m-am uitat peste examenul de candidatura am realizat ca nu stiu sa rezolv nici o problema. Primul an a fost pentru mine o cura intensiva de geometrie si topologie. Dupa cum am mai pomenit, faptul ca in SUA se pune accentul pe probleme si nu pe teorie m-a ajutat foarte mult. Putem vorbi de meritocratie in cazul sistemului romanesc? Am constat multe schimbari pozitive si negative in sistemul universitar romanesc. Poate din cauza problemelor financiare, valorile nu primesc aprecierea pe care o merita. In plus, din cate cunosc, politica interna a facultatilor este deseori manipulata si adevaratele valori nu au intotdeauna vocea cea mai mare. Angajarile si promovarile in sistemul american sunt mai transparente decat in Romania sau chiar Europa de Vest. Recomandarile sunt anonime si sunt luate foarte in serios. Iti poti distruge reputatia daca dai o recomandare buna unei persone care nu e merituoasa. Data urmatoare, cand vrei sa ajuti pe cineva cu adevarat merituos, nu te mai ia lumea in serios. A fost dificil sa obtii postul de assistant professor la University of Michigan? Cum s-a desfasurat evolutia ta academica de pana acum, cand profesezi la Departamentul de Matematica al University of Notre Dame. Faptul ca teza mea de doctorat a fost apreciata de comunitatea matematica a fost factorul decisiv in obtinerea slujbei. Eram un nimeni, dar rezultatele mele au fost luate in serios si astfel am intrat in clubul matematicienilor respectabili. Concurenta este foarte intensa si in prima parte a carierei devine uneori coplesitoare. Reputatia se cladeste incet si se poate distruge foarte usor. In general nu poti sa spui gogosi la nesfarsit fiindca sfarsesti prin a-ti da cu firma-n cap. Esti in general judecat dupa rezultate, si trebuie sa produci, sa produci, sa produci. Chiar si acum cand am tenure [titlu academic asociat cu pozitia de Senior Professor] si presiunea de a produce este mai mica, trebuie sa dau raport de activitate sefului colegiului de stiinte si nu pot sa bat campii fiindca trebuie sa raspund la intrebari foarte concrete. Stiu ca esti laureat al Premiului Academiei pentru lucrarea 'Rigidity of generalized laplacians and some geometric applications' in Aequationes Mathematicae. De asemenea, esti autorul unui bestseller publicat de World Scientific in 1996 – "Lectures on the Geometry of Manifolds". Ce au insemnat aceste succese pentru cariera ta? Ti se pare ca au fost "acquired" prin natura ta de formare ca roman sau sunt "fructele" unui sistem motivational in care te-ai dezvoltat dupa plecarea din tara. Cred ca de fapt incerc sa determin daca romanii au un talent nativ al lor etnic si tine doar de "the right environment" ca sa dezvolte si sa afirme acest lucru. Lucrarea pentru care am fost premiat, am scris-o in primul an de studentie in America si mi-a fost sugerata de o tema pentru acasa. Am folosit tehnici si idei pe care le invatasem de la profesorul Barbu. Lucrarea nu a avut ecoul pe care-l speram dar cand o mentionez unor matematicieni raman foarte surprinsi. Sunt foarte mandru de cartea "Geometry of Manifolds" pe care nu as fi putut sa o scriu in Romania. Lucrurile de acolo le-am invatat pe toate in SUA. Multi studenti din lumea a treia mi-o cer si le-o trimit gratis in versiune electronica. Stiu ca este folosita ca manual la multe universitati din Vest si din SUA. Acum chiar si adviserul meu Tom Parker o foloseste la cursurile lui. Pe de alta parte, am avut numai batai de cap cu birocratia de la Notre Dame din cauza cartilor scrise de mine, fiindca aici, spre deosebire de Romania, cartile nu sunt apreciate de administratori. Intr-o buna zi, dupa ce decanul mi-a zis ca monografiile mele nu ajuta la palmaresul meu i-am raspuns ca m-am saturat sa ma simt vinovat pentru carti de care sunt foarte mandru si care mi-au permis sa-mi extind orizonturile stiintifice. De atunci m-a lasat in pace. Am vazut de asemenea ca pe pagina ta profesionala ai publicat si lucrari ale unor studenti de-ai tai. Sunt lucrari de licenta si sunt foarte multumit de forma lor finala. Le-am pus pe pagina mea fiindca sunt convins ca lumea are de invatat din ele si e bine sa fie accesibile gratis. S-a intamplat sa lucrezi si cu studenti romani? Conduc doctoratele a doi studenti, din care unul e roman. Il cheama Daniel Cibotaru si de felul lui e din Focsani. Cred ca va sustine teza la primavara. Faptul ca e roman mi-a permis sa fiu mai familiar cu el si sa am pretentii mult mai mari decat de la un alt student. Exista vreun sistem de perpetuare a talentului romanesc in matematica, asa cum se pare ca a functionat in peroada formarii tale, ca o pepiniera de tineri dotati? Nu stiu cum se intampla, dar Romania continua sa produca foarte multi matematicieni tineri extrem de talentati. Unii sunt chiar super-stars si toata lumea ar vrea sa-i invite sa tine conferinte. Pe multi nu-i stiam personal, dar radacinile romanesti functioneaza. Toti tinerii romani pe care i-am invitat sa vorbesca la Notre Dame au raspuns prompt si chiar au fost incantati. Datorita lor, Romania are o reputatie extraordinara in comunitatea matematica mondiala. Pe cartea publicata in 1996 apare mentiunea: "Thinking of Iasi, my hometown."Care este relatia ta curenta cu Romania, cu comunitatea romanilor din Statele Unite? Poti sa ne dai cateva indicii despre lucruri care iti lipsesc acolo, care ti s-au revelat schimbind complet mediul profesional si social, schimbari pe care le-ai indica in tara? Ma simt foarte legat de orasul meu natal, pe care nu apuc sa-l vad atat de des cat as vrea. Tin legatura cu Facultatea de Matematica din Iasi, si in special cu biblioteca de acolo denumita Seminarul Matematic. Are aproape 100 de ani de existenta, a supravietuit doua razboaie mondiale si urgia comunista. Lucrurile s-au mai imbunatatit dar in continuare se zbat cu fondurile. De mai bine de 10 ani donez tot felul de carti bibliotecii. Nu sunt cantitati mari ca nu am nici eu fonduri si cartile sunt scumpe, insa am donat carti care cred ca sunt sau vor deveni clasice si vor avea un impact in istoria matematicii. De curand am fost implicat intr-o initiativa la care au cooperat mai bine de 100 de matematicieni romani de pretutindeni. Fostul rector al universitatii a restrans abuziv spatiul si am adunat mai multi matematicieni de toate varstele, si de pretutindeni si am scris o scrisoare deschisa. Decanul Facultatii, Profesorul Barbu si Andrei Patras, Seful seminarului au facut diferite demersuri la fata locului si se pare ca au reusit sa primeasca spatiul la loc. Anul trecut, prin intermediul lui Bogdan Suceava am acceptat sa fiu editor la Gazeta Matematica. Datorita acestei reviste am devenit matematician si dupa parerea mea este una din cele mai bune reviste de matematica din lume pentru elevii de liceu. Din pacate, are nevoie de mai multa reclama si de distributie. Mi-e greu sa spun ce ar trebui schimbat acasa. Un prim pas ar fi mai multe resurse materiale pentru infrastructure (biblioteca, calculatoare, acces la baze de date). Sistemul de promovare de acasa mi se pare extrem de birocratic. Faptul ca multi tineri pleaca in Occident trebuie sa fie descurajant pentru oamenii de acasa care au entuziasm si ar vrea sa ajute tinerii. Cred ca mi-ar place sa lucrez acasa, daca nu ar trebui sa petrec multa vrema gandindu-ma la probleme umane ca mancare, intretinere etc. si daca ar fi resurse sa pot calatori regulat la universitati in vest si sa tin legatura cu pulsul cercetarii. Versiunea interviului in Evenimentul Zilei: Despre Liviu Nicolaescu: Inregistreaza-te pe Strada32 ca sa te conectezi cu romani din toata lumea si sa fii informat cu noutati din Diaspora. |
 |
